* * *

Mâine
dacă lacrimile o să fie scormonite
mâna de oase nu o să știe 
sub pasii noștri 
amprentele 
într-un soi de tăceri
ne agităm în marea minciună de gloanțe
înconjurat de nebunia salcâmilor 
frica se avântă în doruri 
eu, tu sau noi suntem clipa 
într-un ocean de libelule 
ah, ce barbar e jocul divinităților
ne întâlnim naivi pe scara LUI
în sângele și vocea 
vădit supărată 
eu nu știu dacă mâine 
va mai răsări din somn soarele

Alexandru-Eusebiu CIOBANU