Mă regăsesc în tine

Mă regăsesc în tine, deşi nu mai suntem nicăieri:

acoperit până la picioare în acel surâs căzut de pe
buzele mele ca o pânză uşoară, transparentă,
încreţită de-un vânt imaginar, care-ţi plăcea
într-o fotografie a mea din vara trecută;
mă regăsesc în tine aşa cum şi tu te regăseşti în mine,
melancolic, senin, cu urme de lacrimi uscate pe faţă
ca atunci când reascultai – pentru a câta oară? –
Quartetul pentru Sfârşitul Timpului de Messiaen,
când eu deveneam amintire, gând, veghe de cenuşă,
şi, în sfârşit, un prieten al tău, adânc, dureros,
surâzător ca în acea fotografie la care te uiţi
din când în când. În mine te regăsesc, mai blând decât altădată,
pregătit pentru marea trecere în care vom fi împreună…

Matei Călinescu