Continuă să dai totul pe ultima sută de metri

Ei, cum să nu ştii? Tu ştiai
Şi o ştiai cu fiecare din celulele tale
Cum după o oră de stat împreună la coadă
Ne cuprinde o puternică dorinţă sexuală
Te îngălbeneai gâfâiam
şi nu reuşeam s-ajungem decât pân’la lift

Şi mă-nnebuneşti
Îmi treci degetele peste tâmple şi mă-nnebuneşti
Vorbind încet şi deschizând gura
Până ce apuc să văd intestinele tale
Nervoase şi sâcâite şi gata
Şi plesnind din corzi
Şi aşteptând să te iau

Cum să nu ştii?
Eşti mai frumoasă cu două degete decât orice femeie
Mai fierbinte mai adâncă mai tandră
Decât oricare femeie din lume
Dacă degetele tale n-ar fi deja numărate
Dacă sânii tăi n-ar fi decât cele două porecle
Date ţie de Dumnezeu
Din zilele în care Dumnezeu făcea carne

Şi mă uluieşti
Îmi strigi numele te apropii de mine şi mă uluieşti
În camera trupului tău am totdeauna fotoliile din faţă de la televizor
În pat am patul
În bucătărie am trepiedul vienez pentru cafea
Dar te îngălbeneşti
Gâfâim
Şi nu reuşim s-ajungem decât pân’la lift.

Daniel Bănulescu

Antologie © Mircea Florin Șandru