* * *

E fără vină lacrima iubirii –
În ochii tăi îmi pare vinovată!
Mă umilesc cu floarea trandafirii,
Dar cred în ei, în tine niciodată!

În jurul tău țărâna-i preacurată,
Văzduhul soarbe patima privirii,
Dar mă-ndoiesc că ești ingenuncheată
La rădăcina crucii cu martirii!

Cum stau acum cu ciutura fântânii
Și o scufund în noaptea care vine,
Mă umilesc cu floarea chiar și crinii,

Deși mi-au întărit credința-n tine!
Ingenuncheri și lacrimi cristaline
Nu-s îndeajuns la vămile luminii!

Teodor Laurean