Jocul albastru

Iată, stau în faţa ta şi nimic mai mult.
Pur şi simplu stau în faţa ta.
Şi mă topesc cu o atât de lină
Şi fără speranţă inevitabilitate
În albastrul ochilor tăi.

Acum în jur totul e albastru
O ameţeală albastră.
Doamne, într-adevăr, totul în jur e albastru,
Albastrele frunze ale copacilor
Îşi ţipă culorile pierdute.

Şi se clatină mirate
Şirurile albastre de case
Gata-gata să se prăbuşească –
Într-adevăr, acuma totul e albastru
Şi pământul şi oamenii –
Te rog închide ochii, ochii!

Apoi,
Încet, pedepsitor mi-acopăr ochii
Cu palmele mele albastre.

Davit Hovhannes

Antologie © Mircea Florin Șandru