Nu în pielea ta de piatră, insensibilă, le-ar plăcea acestor semne să pă-
trundă, şi nici spre zorii fără gust şi fără formă, ca de amurg, le-ar
plăcea, fiind libere să întoarcă faţa.
Şi nici pentru un cititor ales, de-ar fi chiar caligraf, plăcere n-ar simţi
de-ar fi rostite.
Ci pentru Ea.
Veni-va o zi când Ea ve trece pe aici. Înaltă, dreaptă, stând cu faţa către
tine, citească-ţi ochii vii şi mişcători, cei ocrotiţi de gene a căror
umbră o cunosc;
Măsoare-ncet aceste vorbe cu buzele ei ţesute din carne (al căror gust
nu l-am uitat), cu limba ei hrănită de săruturi, cu dinţii-a căror urmă
încă o port;
Cutremure-se ca un suflu – holdă mlădie în vântul încropit – împrăş-
tiind din sâni şi până la genunchi ritmul firesc al şoldurilor ei –
pe care-l ştiu;
Atunci acest înscris, încălecând pe spaţiu şi dănţuind pe revărsatele-i
cadenţe, acest poem, acest dar, acest dor –
Dintr-odată coji-se-va de piatra fără suflare, ah! Şubredă şi trecătoare,
- pentru a se dărui vieţii Ei,
Pentru-a se duce să hălăduiască-n preajmă-i.
trundă, şi nici spre zorii fără gust şi fără formă, ca de amurg, le-ar
plăcea, fiind libere să întoarcă faţa.
Şi nici pentru un cititor ales, de-ar fi chiar caligraf, plăcere n-ar simţi
de-ar fi rostite.
Ci pentru Ea.
Veni-va o zi când Ea ve trece pe aici. Înaltă, dreaptă, stând cu faţa către
tine, citească-ţi ochii vii şi mişcători, cei ocrotiţi de gene a căror
umbră o cunosc;
Măsoare-ncet aceste vorbe cu buzele ei ţesute din carne (al căror gust
nu l-am uitat), cu limba ei hrănită de săruturi, cu dinţii-a căror urmă
încă o port;
Cutremure-se ca un suflu – holdă mlădie în vântul încropit – împrăş-
tiind din sâni şi până la genunchi ritmul firesc al şoldurilor ei –
pe care-l ştiu;
Atunci acest înscris, încălecând pe spaţiu şi dănţuind pe revărsatele-i
cadenţe, acest poem, acest dar, acest dor –
Dintr-odată coji-se-va de piatra fără suflare, ah! Şubredă şi trecătoare,
- pentru a se dărui vieţii Ei,
Pentru-a se duce să hălăduiască-n preajmă-i.
Victor Segalen
Traducerea Ștefan Augustin Doinaș
