Dincolo de atingeri

dincolo de atingeri degetele nu cunosc calea izvoarelor

ne inundă trupurile sunt puțuri pe o balustradă fără ciuturi

în susurul lor se naște poemul fereastră aburită a erorilor

venite tomnatic în privirea ce-ți tremură vocea o scuturi

 

de tainele clipei e un țipăt al uimirii pornit spre orașul cu lebede

pătrunde în răcoarea stropului de rouă pescuind la copcă răsăritul

pescarii își vând umbra pe-o dușcă de vodcă sunt orele serbede

se destramă lumina lunii în suspine lacrima lor stinge chibritul

 

dincolo de atingeri degetele umblă haimanale pe drumuri abandon

în pescuitul la copcă se șușotesc travestiți timpului orașul cu lebede

devine o arcă o ploaie de vară ne inundă trupurile se arde-un neon

pescarii își vând demnitatea mirajul celuilalt țărm orele-s serbede

 

vocea ta un ropt al ploii dincolo de atingeri trupul un deget de zeu

șoaptele din puțurile fără ciutură sublimul poem al tăcerii sunt eu

 

Gheorghe Vidican

oradea,

11.01.2021

Doinind în criptă

Cum să mai scriu, când lebedele cântă,

Mi se usucă-n lacrimă cuvântul!

Îmi scutur de pe irimă pământul—

Odaia întrupării e prea strâmtă.

 

Cine mă poartă, cine mă cuvântă,

Că-s doar o boare-n trestia cu vântul?

Răsună în clopotniță argintul

Și doar amurgul lebedei m-alintă!

 

Ehei, nu vreau să fiu închis în criptă!

Îmi mai răsună sângele pe buze.

Rămâne lebăda doinind în scriptă,

 

Iar eu purtat pe crucea mea de muze!

Iisuse, cântecul iubirii scrie-l

Aceleia ce-mi este veșnicie!

 

Teodor Laurean,

Din manuscrisul ,,1001 de sonete”

Lacustră

De-atâtea nopţi aud plouând,

Aud materia plângând...

Sunt singur, şi mă duce-un gând

Spre locuinţele lacustre.

 

Şi parcă dorm pe scânduri ude,

În spate mă izbeşte-un val –

Tresar prin somn, şi mi se pare

Că n-am tras podul de la mal.

 

Un gol istoric se întinde,

Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc...

Şi simt cum de atâta ploaie

Piloţii grei se prăbuşesc.

 

De-atâtea nopţi aud plouând,

Tot tresărind, tot aşteptând...

Sunt singur, şi mă duce-un gând

Spre locuinţele lacustre.

 

George Bacovia

 

Un poem de… Mihai Kantzer

Rondul de dimineaţă

mă uit în oglindă,
văd un vechi tovarăş de arme,
am ridicat viziera,
am frecat coturile de la distanţă,
ca într-un vechi ritual şamanic,
îmi fac rondul de dimineaţă
în jurul mesei din living,
şi apoi o iau de la capăt, pe un alt traseu
mai anevoios, mai stâncos
maşini îmi taie calea pe peretele alb,
oameni se înghesuie şi înjură
claxoane şi bormaşini de sezon,
furnici pe balcon sfidează regulile,
liliacul din curte înfloreşte în biocid
prevestind o serie de succes pe Netflix
am asortat la sacou garderoba de măşti
în culori vii, jucăuşe
mă spăl pe mâini cu săpun,
îmi pun mănuşile albe de gală
şi apoi continui să număr până uit
cine sunt, unde sunt şi o iau de la capăt
am pregătit geamantanul şi l-am dus la uşă
primele semne de jetlag s-au instalat
în aşteptarea anunţului de îmbarcare.

Pierre de Ronsard: Sonnets pour Hélène

 Quand vous serez bien vieille

Quand vous serez bien vieille, au soir à la
chandelle,
Assise auprès du feu, dévidant et filant,
Direz chantant mes vers, en vous
émerveillant:
«Ronsard me célébrait du temps que j’étais
belle».

 

Lors vous n’aurez servante oyant telle
nouvelle,
Déjà sous le labeur à demi sommeillant,
Qui au bruit de Ronsard ne s’aille réveillant,
Bénissant votre nom de louange immortelle.

 

Je serai sous la terre, et fantôme sans os
Par les ombres myrteux je prendrai mon repos;
Vous serez au foyer une vieille accroupie,

 

Regrettant mon amour et votre fier dédain.
Vivez, si m’en croyez, n’attendez à demain:
Cueillez dès aujourd’hui les roses de la vie.

1578

 

Vei fi bătrână

 

Vei fi bătrână, seara, privind la lumânare,
La vatră aşezată, tu lasă cartea-mi jos
Şi miră-te cântându-mi din versul meu duios:
„Ronsard mă dăruia demult cu-o celebrare”.

 

Nu vei avea nici slugă s-audă vestea vie.
De trudă picotind, aproape-însomnurată,
La zvonul de Ronsard nu vei fi deşteptată,
Deşi te-a dus prin nume în larga veşnicie.

 

Eu fi-voi îngropat şi pură arătare,
La umbrele de mirt m-oi odihni în zare;
Iar tu, acas’, bătrână, adusă greu de spate,

 

Părându-ţi rău de mine şi de dispreţul tău.
Trăieşte, de mă crezi, nu aştepta mereu:
Culege trandafirii din viaţă cât se poate.

1578

Traducere din limba franceză de Ioan-Aurel Pop

Urare

Să vă fie anul-an,

suplu ca pe râuri unda,

să nu fie bolovan

peste suflete secunda,

nori să fie doar de ploaie

peste câmpuri jos, la vale,

niciodată să-ntretaie

raza fragedă de soare;

fie aerul curat

plin de păsări liniștite,

niciodată sfâșiat

de lungi fumuri stalactite;

limpede vă fie apa,

verde pururea pământul,

nu vi-l tulbure cu sapa

semnul rău înnămolindu-l;

pasul zvelt și luna albă,

gestul mâinii prietenos,

niciodată steaua slabă

cu luci mohorât de os;

pâinea să vă stea pe masă

aburindă, aburind

gheața ultimă rămasă

pe ferestrele din gând;

pură fie-vă zăpada,

încălzind la subțioară

floarea albă din livada

înflorită-n primăvară.

Nichita Stănescu

Fără mască

Anul Nou a intrat în sala de bal

fără mască fără voal

ca un împărat visat

și de Maica Domnului binecuvântat

 

flori de har și flori de rai

peste timp și peste plai

Noul An valsează în sala de bal

fără mască fără voal

 

La Mulți Ani!

Dan Mircea Cipariu, 1 ianuarie 2021