Încă puțin

Nu ridicați dimineața de pe iarbă,

încă mai stă culcată cu tâmpla pe rouă,

Încă mai visează.

Lăsați ferestrele în pace,

nu le deschideți brusc -

Lumina intră greu în lume,

ca un copil care nu știe dacă are voie.

Și tu, tu oprește-te.

Nu chema numele lucrurilor -

Ele vin singure,

încet, încet, încet

din tăcere în tăcere.

Auzi?

Pământul își mută somnul

de pe un umăr pe altul -

Mergeți mai încet.

Ziua e încă fragilă.

Christian W. Schenk

Rugăciune... fără sfârșit

Eram ca într-un joc cu mine, contagios

brusc,

ochii se întunecau,

din ce în ce,

într-o fierbințeală de nestăpânit,

mi-au încetinit zborul

în rând cu nespovediții și neîmpărtășiții,

fără lumânare, număram flori

sălbatice păsări care-mi cântau pe gratis

ceasuri

cu arcurile date peste cap amuțit-au

ultima rugăciune

ascunsă

sub zăpezi, dimineața,

mușcându-mi de teamă

genunchii păcătoși

singurul adevăr,

într-un alt poem,

fără cuvinte

mâna mea,

într-o ultimă sforțare,

luă pliculețul cu zahăr.

Și liniștea îmi păru

fără sfârșit

Eli Gîlcescu

Vei plânge mult sau vei zâmbi?

Eu

nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi –
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
„Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?“

Lucian Blaga