Nu ridicați dimineața de pe iarbă,
încă mai stă culcată cu tâmpla pe rouă,
Încă mai visează.
Lăsați ferestrele în pace,
nu le deschideți brusc -
Lumina intră greu în lume,
ca un copil care nu știe dacă are voie.
Și tu, tu oprește-te.
Nu chema numele lucrurilor -
Ele vin singure,
încet, încet, încet
din tăcere în tăcere.
Auzi?
Pământul își mută somnul
de pe un umăr pe altul -
Mergeți mai încet.
Ziua e încă fragilă.
