... În noi totul e spoială,
totu-i lustru fără bază...
... noi nu credem în nimic!
... noi cîrpim cerul cu stele,
Noi mînjim marea cu valuri
Căci al nostru-i sur și rece –
Marea noastră-i de îngheț.
O convenție e totul;
Ce-i azi drept, mîne-i minciună...
Toate-s praf...
Lumea-i cum este...
și ca dînsa suntem noi.
Mihai Eminescu,
Epigonii
Ce faci tu? de-atâta
vreme
N-am mai rătăcit prin crânguri
N-a-ncercat să te mai cheme
Dorul ca să fim iar singuri?....
Haide, fii copil cuminte
N-aștepta să vin la tine
Să te fac cu rugăminte
Să pricepi ce este bine.
De-ai ști tu ce farmec dulce
E sub teiul singuratic!...
Vino, crângu-o să ne culce
Pe-al lui pat de flori, sălbatic.
Și-ochii tăi ca doi luceferi
Să-i lumine ca-n trecut.
Să te văd cum o să-i aperi,
Dacă-oi vrea să ți-i sărut.
Pe poteca înfundată
Iarba deasă să ne-ascunză
S-ascultăm ca și-altadată
Freamătul duios de frunză.
Și privind cum de povară
Teiul floarea-ncepe-a-ți cerne
Să-nvățăm pe din afară
Cântul dragostei eterne.
Ion Minulescu
