mi-e beznă în oase
mi-e iad încărunțit
peste umbre trântite de uși
care bat
și eu aștept să le auzi
și nu știu dacă trebuie
să râd
să spun ceva sau să tac
când întâlnesc mai multe gropi decât
oameni
cu ochii plecați
în lipsă de zăpezi
totul atât de nedrept
mi-e dor de Crăciun
să renaști
Eli Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu