S-a întors toamna — pe un hectar de întuneric s-a vândut sufletul tău

Daniel Vorona 

:sete mi-a fost apă nu mi-ai dat pe nume de doctor şi medicamente te-am strigat te-am chemat

nu ai avut ochi să mă vezi auz ai avut tu nu m-ai auzit și picioare ai avut însă nu ai putut să alergi

.

dulce și amară făptură născută pentru a-i fi acelui lemn dulce mireasă fără corp

îngenunchind în faţa celuilalt fiu al lui Dumnezeu tu întinzi spre mine amândouă

braţele | cum

face și lumea

tot aşa bruma îmbrăţişează zmeura sălbatică | și zici iată s-a întors toamna — pe

un hectar de întuneric s-a vândut sufletul tău — dacă nu exişti du-te şi te naşte

.

capul meu cade de pe umerii mei de tablă pe

scări în sus mă

arunc

pe fereastră cu

puterea minții iau capul de jos şi îl pun la loc

.

ce fel de pasăre o fi această umbră

care aruncă în fiecare zi cu gutui în

fereastra ta această diateză cu care eu nu m-am mai reîntâlnit

nici măcar

în propria

morfologie ereditară şi care mă obligă din lipsă de hrană să îmi

schimb în fiecare dimineaţă somnul

până uit ora în care mă împărtăşesc

ps

— puterea stă în vocea proaspătă nu

în durerea din gât în

varianta electronică nu în mucava —

pps

unde nu este lege nici dragoste nu există pierduţi printre frunze ne uităm în ochii noştri şi apoi în

funcţie de formula propusă și acceptată ne urcăm unul pe pieptul celuilalt spunându-ne că avem

nevoie de biciclete cu motor de multe foarte multe păpuși de paie avem nevoie pe toate acestea

trebuie să le cioplim din trupurile noastre reci să păstrăm ambalajul ca pe nişte resturi alimentare