Plecarea regăsirii tale

CORTINA A CĂZUT

 

Între noi cortina a căzut.

Eram actor,

Jucam o dramă,

În care eu mimam că sunt

Rănit mortal,

Frumoasă doamnă.

Aplauzele mai vibrau

Între tavan şi lampadare,

Când eu plângeam

Plecarea ta...

Şi rana îmi părea că doare,

Sub mantie,

Şi sîngera.

Luminile se tot stingeau...

Iar în decor,

Rămas doar eu,

Încă simţeam

Venind din stal,

Ca un alint,

Parfumul tău.

În golul scenei,

Amintiri 

Veniseră să mă cuprindă,

De parcă universul tot

A-ntors nisipul în clepsidră.

Părea că au venit trăsuri

Cu vizitii sub felinare,

Şi prin portalul unui timp

Păşeam din noi

Spre fiecare.

Luminile s-au stins demult...

Un glob de sticlă a căzut,

Şi visul de sub felinare

S-a spart în cioburi...

A durut,

Plecarea, regăsirii tale.

 

ANDREI MAFTEI

NOAPTEA APROAPE

 

Tu ești frumoasă,

Eu sunt tăcut...

Afară prin frunze plouă acum.

Plouă cu lacrimi copacii,

Plouă pe drum.

Plouă în geamuri,

Plouă mărunt,

Plouă de parcă un foșnet tăcut

Spune-o poveste șoptită demult.

Sunt lângă tine de parcă n-aș fi...

Mai porți între gene o urmă de zi.

Când noaptea picură

Pașii în piatră,

Cenușa serii moare în vatră.

Vino cu mine,

Ochii mă dor

Ori poate doare neliniștea lor...

Vino cu mine,

E ultima seară...

Ultima noapte, 

Ultima oară.

Să taci!

În noaptea asta plouă

Boabele grele de rouă...

Mâinile tale închise clepsidră,

Clipa aceasta vor s-o cuprindă.

Să taci!

Plouă adâncuri din ape...

Liniștea mea între stele, departe,

Noaptea... aproape.

ANDREI MAFTEI

CA O LACRIMĂ, SEARA

 

Ce mult a crescut Spaima…

Nu ne-am urât așa niciodată.

Nu ne-am iubit niciodată.

Întunericul bate

Cu pumnul în piept.

Să ne așezăm lângă apă…

În oraș a crescut o pădure de fier.

Colții de fier, griuri de fier

Care latră…

Troncăne, bubuie, sforăie – seara.

Umbrele toate

Nu mai au unde să-ncapă.

În oraș, morții merg

Cu bagajele-n mână,

Cu visele toate

Legate la spate,

Când emoții memorate de o mașină

Pulsează în trupurile lor ambulante.

Numai tu ai rămas

La fel de frumoasă...

Respirația ta

Umple tăcerea din casă

Cum umple arcușul vioara.

Uite, vezi? Acolo, departe,

Sub a orizontului pleoapă,

A curs ca o lacrimă, seara.

ANDREI MAFTEI