Liviu Antonesei
Prietenii în sărbătoare sînt departe, la mii de leghe,
dar îmi amintesc sărbătorea aceasta, lungile șiruri
de sărbători ca niște perle pe un fir elastic de mătase,
de parcă acum, în aceste zile, s-ar petrece –
gustul pîinii nedospite muiate în lapte sau ceai de mentă,
cu doar un strop de miere, un vîrf de linguriță,
prăjiturile acum interzise, iar prin crăpătura dintre perdele
frumosul sfeșnic de argint cu șapte brațe simetrice
al Doamnei Rozica cu lumânări palpitînd în penumbră.
Și chitara cu șapte corzi a Ellei zbîrnîind pe sub vocea
ei catifelată, cu accent nemaiauzit din Odessa –
și era sărbătoare cînd mergeam în vizită, să ne cînte,
mereu în hainele bune, eu cu pantaloni lungi
în orice anotimp, că Ella era singură și așa se cuvine!
Iar cînd sărbătorile noastre și sărbătoriloe lor cădeau
unele peste altele, trocul culinar era o nebnnie
și era o nebunie și să crezi că nu se va încheia vreodată!
Și sfîrșitul a sosit fără să ne dăm seama, cu fiecare plecare,
cu fiecare îmbrățișare de pe urmă și cu #toate urările de bine,
care se cuveneau – și totul s-a sfîrșit în ziua, în seara,
în noaptea unui mare #cutremur. Puțin înainte de Paște…
30 Martie – 1 Aprilie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu