Lui Georg Baselitz

Cercul Poeților Apăruți (9) – Adrian Grauenfels

Oare devin un Arlechin?
Lucruri ciudate înconjoară cuvintele.
Un arlechin se așează pe zodie, devine crab şi dispare.
Femeile strâng aburii trezirii lor în cutii, aranjate după principii.
Cercul concentric face grimase dar nu poate scăpa din perimetrul sau cotropit.
Din mine ţâşnesc fântâni cu susur echidistant,
apa lor îmbie curajul reflectat al corăbiilor de hârtie efemeră.
Îţi scriu pentru că nu am alte gânduri sau scamatorii de făcut.
Himerele devin durere şi pleacă, eu rămân singur la oglindă, duşmănit de axiome.
Trecătorii merg pe muchia străzii agăţaţi de realitate şi de teama de abject.
Sistemul dirijează trupul întâmplărilor. Şi nu, nu la Marienbad te-am cunoscut dantelă şi feerie, trenuri trenuri spintecând ecoul, îmi citeai din Dante fermecaţi de nepăsare, paradisurile cădeau ca muştele lângă noi, ceaţa avea textură de steag bizantin, ascultăm paşii tăi în nisip, în băltoace, emulsia fotografiilor se înfiora atinsă de buze, de atâta nesperată frumuseţe, clipele ireversibile, noaptea se scutură ca un prunc şi timpul se contractă în braţele tale, devenisem eu, invers, bătrân şi uitat.