…era sala obscură în care muzica zbura către noi,
nu, nu în barul în care am băut ambele pahare,
nu din lăcomie, desigur, ci prin bunăvoință…
sigur în sala obscură, pe două scaune alăturate
la capătul rîndului, mai era cineva în stînga –
și o mînă care a plecat tatonînd încet, foarte
încet, ca un șarpe blînd, spre cealaltă mînă,
da, acela a fost momentul în care dintr-odată
mîinile s-au atins, calde, tremurînd ușor, timide…
și era ploaie de primăvară și ghinda aceea
a încolțit și a crescut în stejarul falnic de azi
și, poate, încă mai crește, adaugă noi cercuri
tulpini sale acoperite de scoarță ca de un scut!
În sala obscură, muzicală, în Selva Oscura –
sînt clipe în care întîmplarea devine destin!
21 – 22 Decembrie 2020, în Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu