Nu te îndepărta de la mine Îngere al
fecioriei
doar ai plâns odată cu mine naşterea
întunecată
apoi m-ai trimis în lumină
vom trece împreună taina aflării?
printre zăbrele și zăvoare licărul
seminal ațipește
pe jgheabul petalei pierdut
în câmpul reginei nopții
spre cer voi ridica ochii
dinspre viaţă fără de mângâiere
a cărţilor
în pieptul altuia voi răsădi
ardoarea neputința splendoarea
micile pietre tombale rănite
de mușchii lor zdrențuroși – piedicuțe –
spre un Nord ce pune mai presus îndoiala
viii şi morţii împart ospăţul
cum saliva pe buzele ibovnicei
roagă-te dar pentru mine
ceara are încă răbdare
până spiţele bicicletei se învelesc
în doliul subţire
sub paza ta sângele stă gata să cânte
fericita lui întristare
https://centrulbrancusi.ro/confesiuni-numarul-59-60/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu