Cercul Poeților Apăruți – Mircea Dinescu
Telali veneau cu metrul să măsoare
tarlalele lui Rembrandt și Breughel cel Bătrîn,
mînînd cirezi spre ramele cu fîn,
storcînd Van Gogh – ulei de floarea-soare.
Păreau dispuși să bărbierească broasca
și descojind biserici sorbeau albușul flasc,
examinîndu-i gălbenușul laic,
notîndu-și cît Iisus conține pasca,
cît Marx e lipsă-n stilul lui Van Dyck
și cît de greu îmi vine să mă nasc.
Spaima de Chit îngălbenise portul,
dar bănuind că totul e un mit,
strigau la noi că ne mănîncă nordul,
că sudul pare totuși adormit,
că nu ești spart, că n-ai dat încă ortul,
o, Chitul nostru brav și moscovit,
cîrpit cînd cu ziare, cînd cu chit,
înting cu pîine-n tine chiar eu, mortul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu