prea mulți sînt cei care trăiesc în
ochiul meu.
fără voia mea s-au zidit acolo
și-au construit case din lemn
de cireș amar
iar acum sînt atît de bătrîni
că nu mai au unde pleca.
zilnic îi port cu mine
le arăt lumea asta nouă
dar ei simt primejdia
și se baricadează în ochiul meu
ca într-o cetate medievală
sub asediu.
din cînd în cînd
de sete
îmi beau lacrimile
și adorm fericiți.
Radu FLORESCU
Radu Florescu – Atît de singur
RăspundețiȘtergereatît de singur încît cerul s-a fărimiţat peste lume.
încetul cu încetul mi-a crescut sub fereastră
un pămînt galben. unii ziceau că ar fi luna
alţii spuneau că ar fi razele lunii reflectate
în apă dar eu ştiam că nu-i decît trupul unui
bărbat fericit zămislit din pămînt
galben.
Radu Florescu
RăspundețiȘtergere***
azi nu e ziua ta. ziua ta umblă pe străzi
își caută un nume
iubește risipa
și nu e de folos nimănui.
acum în capul tău cresc pînă la sufocare
visele altora.
sîngele tău
inima ta
pielea trupului
încet încet nu le mai cunoști.
cu fiecare secundă devii altul.
azi e ziua celuilalt. ochii îi strălucesc
inima îi bate cu putere
îți caută casa.
dintr-o clipă în alta îl vei cunoaște
îți va lua locul.