De ce vine
tristeţea? De ce stă mereu
După
colţul casei, în dulap, sub măsuţa din sufragerie,
În spatele
cărţilor din bibliotecă?
De ce se
strecoară? De ce pândeşte?
Am fost
buni şi cuminţi. Ce are cu noi?
De ce ni
se-arată în ochii prietenului,
Pe faţa,
în zâmbetul femeii iubite?
De ce, de
ce? De ce ne trezim dimineaţa
Şi oftăm
şi privim în gol? Ce caută-n visele noastre,
În somnul
nostru? Am fost buni şi
cuminţi.
De ce nu ne lasă în pace?
De ce se
aşterne, ca o peliculă, pe parbrizul maşinii,
De ce
abureşte oglinda din hol? De ce pătrunde
Ca un
virus în ficat, în creieri, în plămâni, în pancreas?
De ce ne
macină oasele, ne oboseşte
inima,
ne-ngroaşă vinele mâinii?
Am fost
buni, am fost cuminţi, am fost buni,
Am fost
cuminţi… Ce mai vrea de la noi?
Alexandru MUȘINA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu