În ispita rănii a căzut copilul,
Un prunc pur, pe pășuni alergând sălbatic.
Sub genele lui, cerurile se odihnesc
Stelele de la amurg gândirea lui s-a lămurit.
Talpa lui fragedă de picior are în ea încorporată
Nouă flori, șapte basme, trei vise,
Dorul după amurg, dorul și pentru răsărit,
Un șoim, trei păstori și o stea care străbate.
Din umbra lui întunecată, apare lumina –
Un basm, un înger jucăuș alunecă
Roza de dimineață îl mângâie atât de dulce
Palmele lui, acum înfundate, și acum deschise larg.
Privind profund, vede justificarea acestei lumi
– de unde vine și unde și-a stabilit obiectivele –
Și apoi paiul, spinii din toate pajiștile,
Sunt pe cruce, primele cuie în talpă.
Mihaela Malea Stroe
traducere de Daniel Ioniță
(din Testament, Antologie de poezii românești, ediție bilingvă engleză / română, de Daniel Ioniță, Minerva - 2012)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu