Noaptea, stăpâne Hristoase-al
meu,
mintea și sufletul păzește-mi
când în jur încep să se perinde
Ființe și Lucruri care nume nu au
și cu picioarele lor descărnate prin încăpere aleargă
strânse roată lângă patul meu cu privirile ațintite –
și mă privesc de parcă m-ar cunoaște
de parc-ar hohoti fără de glas, anume să mă sperie.
O știu, da, mă țintuiesc
de parc-ar aștepta să revină clipele de coșmar
când mă tîram împreună cu ele – în beznă,
cu ființele și lucrurile acestea amestecat.
Și freamătă, în așteptarea primului prilej.
Aceste însă nu se va mai ivi niciodată, fiindcă sunt
salvat,
eu, cel în numele lui Hristos botezat.
Tremur când se apropie seara,
când simt că în bezna adâncă
asupra mea sînt ochi ațintiți...
Ascunde-mă de privirea lor, Doamne!
Și când vorbesc sau strigă nu lăsa la urechile mele
s-ajungă nici un cuvânt de-al lor blestemat,
ca nu cumva din întâmplare în suflet să-mi trezească
vreo amintire-ngrozitoare din tainele pe care doar ele
mi le-au aflat.
mintea și sufletul păzește-mi
când în jur încep să se perinde
Ființe și Lucruri care nume nu au
și cu picioarele lor descărnate prin încăpere aleargă
strânse roată lângă patul meu cu privirile ațintite –
și mă privesc de parcă m-ar cunoaște
de parc-ar hohoti fără de glas, anume să mă sperie.
O știu, da, mă țintuiesc
de parc-ar aștepta să revină clipele de coșmar
când mă tîram împreună cu ele – în beznă,
cu ființele și lucrurile acestea amestecat.
Și freamătă, în așteptarea primului prilej.
Aceste însă nu se va mai ivi niciodată, fiindcă sunt
salvat,
eu, cel în numele lui Hristos botezat.
Tremur când se apropie seara,
când simt că în bezna adâncă
asupra mea sînt ochi ațintiți...
Ascunde-mă de privirea lor, Doamne!
Și când vorbesc sau strigă nu lăsa la urechile mele
s-ajungă nici un cuvânt de-al lor blestemat,
ca nu cumva din întâmplare în suflet să-mi trezească
vreo amintire-ngrozitoare din tainele pe care doar ele
mi le-au aflat.
Traducerea: Elena Lazăr
Lumea de dincolo
RăspundețiȘtergereCred în lumea de dincolo. Poftele materiei
sau iubirea de certitudine nu m-amăgesc. Nu e obişnuinţă,
ci instinct. Cuvântul celest va fi adăugat
la nesfârşita frază, de altfel fără sens, a vieţii.
Prin odihnă şi răsplată ar dori să întâmpine Acţiunea.
În timp ce privirea va rămâne pe veci închisă spre Creaţie,
în faţa Creatorului ochii se vor deschide.
Viaţa veşnică în valuri se va revărsa din fiecare
Evanghelie a lui Hristos – valuri de viaţă nepieritoare.
Konstantinos Kavafis