Știu de pe-acum ceasul în care... Nina Cassian

El cuprinse, dulce, sânul ei

El cuprinse, dulce, sânul ei,
greu, puternic, și-i răpuse gura
cu sărutul lui – iar lângă ei
arborii își prelungeau făptura
în amurgul limpede căzând,
în răcori de aur și de vânt...

Și își cunoscură-atunci dintâi
gustul și mireasma, și-și simțiră
de la creștet până la călcâi,
trupul, cum tresare și se miră.
Și apusu-i bântuia, plecând,
cu văpăi de aur și de vânt...

Și țipau și păsările-n cer.
Mâna ei îi pâlpâia pe umăr.
Sta în lume cuplul lor stingher
iar, în jur, perechi fără de număr – 
și-i împodobea pe rând, pe rând,
dragostea, cu aur și cu vânt...

Nina Cassian

Bucurie

Mă bucur să-mi umplu părul cu voi, frunze de toamnă,
să fug prin pădurea nebună, căzând și râzând, și să-mi zgârii
obrazul, în scoicile voastre scorțoase... Mă bucur să-mplânt
în toamna roșcată strigătul meu adânc, singuratic,
sub bolțile pline de aer uscat, de foșnet de vânt,
să fug, să cad și să râd pe pământul împodobit
de galbenul tău sărut cu o mie de buze, toamna!

Nina Cassian

Miracol

Și, înfrumusețat de dragoste, 
ai început să cânți... Alături stam, 
privindu-ți buzele sunătoare.
Era un cântec înflorit și pur, 
sonorizând lumina din pahare, 
tăind suave cercuri în văzduh
și argintându-mi rochia albastră.
Era un cântec foarte cunoscut, 
dar nou născut pe buza ta amară, 
încât m-a turburat nespus de mult, 

și-am plâns cu fruntea îngropată-n cântec.

Nina Cassian