Pe vremuri aveai un sărut de soare cu
gust de iarbă,
acum miroşi a copil – după două naşteri
care te-au împăcat cu propria-ţi naştere,
dar
încă te mai vezi în casa bunicilor.
acum miroşi a copil – după două naşteri
care te-au împăcat cu propria-ţi naştere,
dar
încă te mai vezi în casa bunicilor.
Cauţi în
Tarot semnele unui viitor ce îşi ţine
trecutul în braţe,
ca un sinucigaş ajuns la marginea podului, cu piatra de gât,
dar ezitând să se arunce...
trecutul în braţe,
ca un sinucigaş ajuns la marginea podului, cu piatra de gât,
dar ezitând să se arunce...
Şi
întrezăreşti,
în clipa când laşitatea imploră o amânare
lumina indiferentă a zilei, miracolul ei monoton
care te salvează!
în clipa când laşitatea imploră o amânare
lumina indiferentă a zilei, miracolul ei monoton
care te salvează!
Dinu Flămând
Proiect de înțelepciune
RăspundețiȘtergereȘtiu de pe-acum ceasul acela în care
voi scotoci după tine, prin zece sertare,
ca să-i pot spune cuiva cât de mult am iubit
în tinerețile mele.
Multe scrisori voi avea, și fotografii,
teancuri de mimici, gesturi strivite de vii,
și, printre ele, mâinile mele foșni-vor
searbăd ca frunzele vechi.
Dar am să spun, am să spun cum zâmbeai lângă mine
buzelor mele de-atunci, dulci și veline,
și cum știai că vom fi împreună mereu,
veșnic (sau până la moarte).
Și am să spun că aveai câte-un profil,
care-și pierdea în lumină hotarul fragil,
ochii pestriți ca două gâze imense,
prinse în ploaia de-april.
O să mă laude-acela, fără-ndoială.
„Da, ai trăit o frumoasă iubire de gală ...“
Eu voi închide sertarele. Știu de pe-acum
ceasul în care ...
Nina Cassian, Volumul „Să ne facem daruri“, 1963
Strigătul
RăspundețiȘtergereCu o mână de apă
te-am atins.
Cu o gură de apă
te-am strigat.
Înecată eram în iubire
ca într-un înec adevărat.
Tu mergeai pe mal,
drept şi viu şi surd,
asurzit de vîntul de sud
şi de strigătul meu inegal.
Cu-o uşoară nelinişte,
cu nelinişte doar,
te-ntorceai mai departe,
ciudat surîzînd.
Silabele mele erau
molecule de apă
care stînca s-o năruie ştiu…
Tu mergeai pe mal,
drept şi surd şi viu.
Nina Cassian
Patima
RăspundețiȘtergereAm visat azi-noapte sarutari,
Cîmpuri de garoafe zdrentuite.
Soarele cu zveltele-i cutite
Înjunghiase cele patru zari -
Sînge picura pe sarutari.
Aerul, ca-n preajma unui rug,
Raspîndea fluida lui rugina;
Gura de sarutari mi-era plina,
As fi vrut dar nu puteam sa fug -
Pîlpîia tot cîmpul ca un rug.
O padure, platosele-i verzi
Adiau departe, în racoare,
Zdrente de garoafe la picioare
Mi-aratau cît mai aveam de mers
Pîn' sa-ajung la platosele verzi.
Si-am ramas la sarutari arzînd,
Cruntul soare izgonise norii;
Scuturile verzi ale racorii
Nu aveam sa le ating nicicînd -
Sarutam garoafele arzînd...
Nina Cassian
Postfață la o iubire sfârșită
RăspundețiȘtergereExistă-ndrăgostiți fericiți
care rămân împreună,
și-al căror sărut proaspăt sună……
Auziți… auziți…
Există perechi fără moarte,
în mișcare mereiee,
cu-o formă a inimii, poate aparte,
Semănând a metaforă, semănând a idee.
Aceștia rămân împreună,
În sărut, ca-ntr-o dulce furtună.
Auziți! Auziți! Auziți!
Există-ndrăgostiți fericiți!
Nina Cassian