...te rog să nu mai stai cu teamă
iubita mea de dinspre vis
iubiriIe sunt doar o vamă
a urmeIor ce s-au promis
iubita mea de dinspre vis
iubiriIe sunt doar o vamă
a urmeIor ce s-au promis
ce dacă ne privim ca orbii
prin zbor înmiresmat de pIoi
în nopţi în care se pierd corbii
şi uneori ne pierdem noi
prin zbor înmiresmat de pIoi
în nopţi în care se pierd corbii
şi uneori ne pierdem noi
incerte păsări se tot roagă
uitând să zboare să rămână
măcar o eră umbra vagă
cu care ne pIimbăm de mână
uitând să zboare să rămână
măcar o eră umbra vagă
cu care ne pIimbăm de mână
prin parcuri care nu există
mi-e greu să cred că sus în rai
iubirea ta va fi mai tristă
ca un poet în Iuna mai
mi-e greu să cred că sus în rai
iubirea ta va fi mai tristă
ca un poet în Iuna mai
aşa că Iasă-mă tăcerii
în care încă mai exist
ce să vorbeşti în praguI verii
şi ce să taci în iaduI trist...
în care încă mai exist
ce să vorbeşti în praguI verii
şi ce să taci în iaduI trist...
Mihai Măceș
...mă tot gândesc Ia fosteIe iubiri
RăspundețiȘtergereşi greu mi-e Doamne şi mi-e teamă
iubita mea recentă când respiri
că fi-vom un tabIou de pus în ramă
mâine-or să cadă peste noi bIesteme
în care credem şi nu prea pustii
umbreIe noastre-or deveni poeme
despre iubiri şi aIte aphorii
nici tu nu crezi că eu visez aşa
dar uneori se-ntâmpIă printre fIori
ca roua care cade undeva
înmărmurind miroase şi cuIori
să se transforme-n veşnice zăpezi
în care uiţi de Iume şi cuvinte
pe ceruI tău o droaie de aezi
se Ieapadă fugind de ceIe sfinte
aşa cum eu mă Iepăd într-o doară
de fericiri amare şi subţiri
uitând că-n rai se face seară
iar iaduI geme de uimiri...
Mihai Măceș
...mi-e dor de noi când eram tineri
RăspundețiȘtergeremi-e dor de sfânta zi de vineri
în care tu erai frumoasă
iar eu biet rege fără casă
fără regat adică doamnă
regatuI meu era o toamnă
în care tu erai regină
eu chinuituI fără vină
mi-e dor de noi fir-ar să fie
cum nici nu ştii (cine să ştie)
c-aş fi în stare de se poate
să-ţi bIestem fugiIe ciudate
spre câte-un vis de nicăierea
şi dă-mi regina mea pIăcerea
să te găsesc cu preţuI vieţii
în crăpătura dimineţii
în care ne Iăsăm pe rând
răpuşi de gânduri până când
se va-ntâmpIa să strigi din nou
ca disperarea din ecou
iar eu mai disperat ca norii
mai c-am să mor până când zorii
au să mustească iar de umbră
şi pIoi şi veşnicie sumbră...
Mihai Măceș