Tandrețe

Iartă-mă că te iubesc dintr-odată 
Chiar dacă iubirea mea trebuie să le pară un vechi cântec
urechilor tale. 
Din ceasurile petrecute la umbra gesturilor tale 
Bând din gura ta parfumul surâsurilor 
Din nopţile în care trăiam legănat 
De indicibila graţie a paşilor tăi mereu pe fugă
Port blândeţea celor care acceptă cu multă melancolie
Şi îţi pot spune că marea mea pasiune pentru tine 
Nu are nici exasperarea lacrimilor nici fascinaţia promisiunilor 
Nici misterioasele cuvinte ce văluresc sufletul... 
E o odihnă, o miruire, o revărsare de mângâieri 
Şi ea te roagă doar să te odihneşti, calmă, foarte calmă 
Şi să laşi mâinile ardente ale nopţii să întâlnească fără fatalitate 
privirea extatică a aurorei. 

Vinicius de Moraes

Traducere de Dinu Flămând