Crăciunul ca și când

Iubita mea, adu-mi din nou Crăciunul
Cum numai tu îl faci ca altădat
Cu brad care miroase-a veşnicie
Şi casa preschimbată în palat

Adu-l în braţe, adu-l ca Maria,
Care-şi ţinea pruncul frumos la sân
Şi du-mă, când colíndele s-or stinge,
Să fim doar noi, în podul vechi cu fân

Pruncul din mine te găseşte înger
Pruncul din tine mă desfaşă blând
Să murmurăm colíndele uitate
Să murmurăm şi-un cântec ca şi când

Adu-mi din nou Crăciunul, adu vestea
Că Dumnezeu cel mic nu va mai fi
Decât născut, ca toţi copiii lumii,
Şi nimeni, nimeni nu-l va răstigni

Lucian Avramescu,

23 decembrie 2018, Sângeru

Regret târziu

Erai venită ca din țări străine
Și ne-atingea același val sărat
De parcă te-mbăiau sudori din mine
Cum Dumnezeu, de nu te-am sărutat?

Erai înaltă, zveltă, clandestină
Nici cum te cheamă nu te-am întrebat
Și marea ne șoptea despre o vină
La care amândoi n-am cutezat

Azi ți-am găsit, uitat în manuscrise,
Un vers, erai poetă și atât
Și-n el spuneai de zboruri interzise
Care țin poeziei de urât

De ce, mă-ntreb, când mi-e-ndrăzneață firea
Să pleci, luând chiar marea, te-am lăsat
Și eu care sărut nemărginirea
De ce pe tine nu te-am sărutat?

Lucian Avramescu 

18 noiembrie 2018, Sângeru

Bună seara, iubito

Bună seara, iubito, te aştept ca din cer
Să-mi aduci continente de palid mister
Cu acest tren personal şi stingher
Bună seara, iubito, te aştept ca din cer.

Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinte
Că puţine mai sunt pe pământ lucruri sfinte
Că intră iubiri prematur în morminte
Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinte.

Bună seara, iubito, sunt destui care vor
Să pună la uşa iubirii noastre zăvor,
Să pună lacăt cuvântului dor,
Bună seara, iubito, sunt destui care vor.

Bună seara, iubito, te aştept ca şi când
Numai dragostea noastră ar fi pe pământ
Mai presus de căderi, de măriri, de cuvânt
Bună seara, iubito, te aştept ca şi când.

Lucian Avramescu