Mai bine să-nnebunim împreună

George G. Asztalos 

Am citit recent o supărată cam răzbunătoare

Dădea ca muma pădurii

Lecții de dragoste cu ură

Totul e marketing idiot zicea

Să te măriți

Să faci pe placu' rahatului familist

Să torni la greu puradei

Şi lui beutură

Când dragoste e doar pretextul

Să nu-ți iei zilele sau lumea în cap

Sau şi mai cretin să-nnebunim

Un an sau doi împreună

Ei bine toate îs numai definiții bolnave

Depinde cum te umple

Prostia de sânge

Sau de lapte şi miere

În realitate dragostea e o treabă mai întreagă

Decât ai fi în stare să ți-o faci singur

Chiar şi pentru o glumă trebuie evident

Cel puțin doi ca să se râdă sănătos

Iar amintirile rămân doar unde se atinge

La modul dureros de plăcut locul sensibil

Uite abia mă îndrăgostisem şi ne mutăm

La ea acasă stătea în chirie la două camere

Dar la intrare uşa blocului închisă

Şi nu avea cheie de interfon

Că abia se mutase şi ea

Noroc că era sus un geam mic deschis

Am tot aşteptat să vină careva degeaba

În fine m-am suit cumva La peste 50 de ani ai mei

Şi am deschis uşa pe dinlăuntru

Am râs ca doi prăpădiți pe chestia asta

Nu că dragostea ar face minuni

Dar în echipă e mult mai tare bucuria

Chiar şi când mori rămâne unul cel puțin

Să râdă de cât de prăpădită e lumea

Care te pierde

Şi apoi să meargă un pic mai încolo

Să se aşeze în voie

Şi în linişte

Să plângă

Am impresia că n-am

şti momentele alea cînd nu mai vezi

altceva în oglindă

decît o jmecheră bătrînă plinuță

şi care

evident că o să le arate lor

ei bine doar avem impresia

și n-o să arătăm nici pe naiba nimănui

de fapt suntem nişte măgari şi ele nişte vaci

dar e aşa de bine uneori

în desconsiderarea asta a noastră

care ține morțiș să ne Arate

încît devine culmea

un subiect de mîndrie

și dăm cu iubirile de ieri de toți pereții

ca să aibe lumea impresia

că vai de mine

nu suntem chiar așa de slabi și disperați

ba chiar așa cu toată încrederea obeză

a fericirii noastre ieftină dar scumpică

zilnic simțim că viața nu-i din acest film

că dimpotrivă e o drăgăstoasă ipocrizie

și din iubiți îmbrățișați ușor enigmatici

ajungem doi străini ridicoli

care se evită ca noaptea ciuma pădurii

unde e sens în dragoste dacă

după tentativa ei

de demențializat frumusețe și bucurie

vă lasă pe fiecare

refuzat terminat şi pierit aşa

ca după o cruntă bătălie?!

asta e de fapt noi doar avem impresia

şi de fapt toate poveştile îndrăgostite

cu sau fără interes

încep și se gată la fel:

pe urmă am început să ieşim

din ce

în ce

mai des

Mai bine să-nnebunim împreună

 

George G. Asztalos 

Am citit recent o supărată cam răzbunătoare

Dădea ca muma pădurii

Lecții de dragoste cu ură

Totul e marketing idiot zicea

Să te măriți

Să faci pe placu' rahatului familist

Să torni la greu puradei

Şi lui beutură

Când dragoste e doar pretextul

Să nu-ți iei zilele sau lumea în cap

Sau şi mai cretin să-nnebunim

Un an sau doi împreună

Ei bine toate îs numai definiții bolnave

Depinde cum te umple

Prostia de sânge

Sau de lapte şi miere

În realitate dragostea e o treabă mai întreagă

Decât ai fi în stare să ți-o faci singur

Chiar şi pentru o glumă trebuie evident

Cel puțin doi ca să se râdă sănătos

Iar amintirile rămân doar unde se atinge

La modul dureros de plăcut locul sensibil

Uite abia mă îndrăgostisem şi ne mutăm

La ea acasă stătea în chirie la două camere

Dar la intrare uşa blocului închisă

Şi nu avea cheie de interfon

Că abia se mutase şi ea

Noroc că era sus un geam mic deschis

Am tot aşteptat să vină careva degeaba

În fine m-am suit cumva La peste 50 de ani ai mei

Şi am deschis uşa pe dinlăuntru

Am râs ca doi prăpădiți pe chestia asta

Nu că dragostea ar face minuni

Dar în echipă e mult mai tare bucuria

Chiar şi când mori rămâne unul cel puțin

Să râdă de cât de prăpădită e lumea

Care te pierde

Şi apoi să meargă un pic mai încolo

Să se aşeze în voie

Şi în linişte

Să plângă

https://www.catavencii.ro/cind-victoria-iti-ia-piuitul/

Îs numai un nenorocit murdar de tine

George G. Asztalos 

În noi se ghemuia un copil umblam vinovați să nu-l trezim

Voiam doar să știm pe ce aruncam banii poate se merita

De fapt ne iubeam dar nu venea apa caldă la robinet

Ne zgribuleam în noi ca o peșteră suspendată pe stalactite

Era o restriște incomodă fiecare ne procuram suplimente

Speram înverșunați să fim iubiți mai des din paști în crăciun

Dar toată luna mai se decembrie și e o ceață de să-ți scoți ochii

Va trebui să deschidem bine pupilele poate reușim

Să auzim mirosul aspru la atingere al zilei

Hai să ne ștergem de uituci ochelarii că vine sfârșitul fericit

În noi se ghemuieşte

Un copil dar

Vrem numai să ne simțim simpatizați pe un frig de turbează pietrele

Elegie de transport în comun

George G. Asztalos

 

n-am înțeles niciodată de ce se plâng unii de singurătate
nu e ea mediul în care suntem cu-adevărat noi înșine?
și poeții 
acești Lacrima lu Ovidiu expulzată din fericire la capătul lumii
nu doar în compania ei și-au putut scrie ei capodopera?

prea des singurătatea nu e decât o reacție deplasată
a dependenței de așa-zisa comunicare de consimțăminte
și alte combinații
luate grămadă
și duse la individualizat

dar individul e atât de singur încât toți inclusiv moartea îl ignoră
tocmai când ar trebui să se bucure îl ia cu dubii:

tulai lele că ne prinde controlul fără bilet de transport în comun

cât praf am înghițit
şi câtă depărtare
ştie doar Dumnezeu
norocul meu e că nu-i pot spune
nici mort bucuriei
faptul că e greu

în sus cu recunoştință
în jos cu bucurie
înainte cu încredere
şi înapoi cu mândrie
atât
restul sunt basme de adormit visătorii

nu dragii mei a fi singur nu e nici pe departe o tragedie
a fi singur e o binecuvântare un privilegiu
a fi singur e a realiza că ai scăpat întreg în sfârșit
e singurul mediu în care povestea merge mai departe

și e
o întreagă poveste
despre fragilitatea dârză
a nebuniei de a supravieţui

George se animează

George G. Asztalos

18 august la 04:58 · 

Mottor:“rîde-te sau hîde-te.” “that’s all folks!”

george simte. că petul de plastic. e mai plin de viață. decît el.
că respiră căldură. de cînd l-a adus. gol. și slab.de-afară.

george e un biet trăitor. s-a și obișnuit. să umble. de viu
printre morți. fluieră. și crede. că nu are. decît. să se.
dezo-bișnu-iască. să moară. și el. cîte puțin. pînă cînd.
i se va epu-iza. toată moartea.

george rîde. cam mult. foarte mult. ar vrea. să scrie.
un nenorocit. de poem. despre durere. dar nu îi iese.
niciodată. durerea lui. e ca viitorul. foarte îndepărtat.
durerea lui. e ca moartea. îl lasă.
rece.

george e un izolat. ar ieși. pe afară. dar.
cățeii ăștia. i-au furat. țigările. și.
nu mai știe. pe unde. naiba. le-a pus.

cînd vine Albul-ca-zăpada. ce poate. să facă. george se. pitește. în pămînt. ca iarba. ascultă. bîrfele. semințelor.
despre chestii. înfrigurate. cînd pleacă.
Albul-ca-zăpada. george iese. ierbește. ca un ochi. de melc.
și exclamă oppa. și cu-cu.
iar orătăniile. îl ciugulesc. fericite.

george. doar cînd. nu mai. vorbește. poate afla.
ce vorbește. de fapt.
numai dacă. nu mai. gîndește. își poate. afla.
adevăratele gînduri.
abia insensibil. mai simte.
abia insensibil.
abia insens.
abia ins.

abia iiiii...

ai-ai-ai grorge. e un tomșigerri. aleargă. după. și fuge. de el. însuși. george-george. tomșigerri.
arde. ca apucat. de o streche. de minune.

buși-l-ar. salvarea. stropși-l-ar. pompierii!