În noi se ghemuia un copil umblam vinovați să nu-l trezim
Voiam doar să știm pe ce aruncam banii poate se merita
De fapt ne iubeam dar nu venea apa caldă la robinet
Ne zgribuleam în noi ca o peșteră suspendată pe stalactite
Era o restriște incomodă fiecare ne procuram suplimente
Speram înverșunați să fim iubiți mai des din paști în crăciun
Dar toată luna mai se decembrie și e o ceață de să-ți scoți ochii
Va trebui să deschidem bine pupilele poate reușim
Să auzim mirosul aspru la atingere al zilei
Hai să ne ștergem de uituci ochelarii că vine sfârșitul fericit
În noi se ghemuieşte
Un copil dar
Vrem numai să ne simțim simpatizați pe un frig de turbează pietrele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu