Drumul

Atila Racz

Se adâncește iarna între noi

Cu anii

 

Ninge cu fulgi de piatră

Ninge pe colină

 

Din zile fulguiește dorul

În gând mor cuvinte

 

Tu

Te cauți pe tine

Te cauți printre poeme

Nescrise

 

Acum

 

Nici timpului nu-i găsim rostul

 

Vrem

 

Să nu uităm

 

Vrem să devină cuvintele

Doar suflet

Doar cântec

Doar fericire

 

Doar partea aceea care

Care vibrează

Ca buzele iubitorului

Pe sânii femeilor iubite

 

Când viața

Sfințește locul

Și moartea este doar

Cărarea

Spre suflet.