Zăpezi liniștite

 

Sângerez cuvinte.

Mă uit la tine și ele alunecoase

îmi străpung ochii.

Și nu mai văd zăpada

ce se așterne peste întinsuri.

Aș vrea să scriu

dar am atâtea amintiri

încât zăpada începe să se topească.

Florentin Palaghia

Sub pașii tăi...

Când calci acum

pe piatra care

sub paşii tăi

abia tresare,

înăbuşind

durerea-n sine

şi pregătind

viaţa ce vine,

Te-ntrebi tu oare

dacă ea e fericită

şi-ai putea,

când,

pentru-o clipă

te opreşti,

în gând,

smerit

să-i mulţumeşti?

Elena Liliana Popescu

anomaLia

sunt anomaLia vreau să o ating mereu pe mama

sunt animalul ei de la piept care suge până la sânge

sunt animalul pe care îl locuiesc în afara burții

îi rod încet încheieturile de femeie tânără

sunt dintre cei care au părinții plecați în expediţie la polul nord

mi-au trimis ilustrate cu frig așezat în pustule sub piele

zăpada a devenit un decor neiertător

mă lupt să supraviețuiesc cu mâncătorii ăștia de pâine cu ou

nu mă prea interesează fetele sunt cu mofturi slabe nu ştiu să se bată

prima zi de şcoală caut copiii din priviri niște lucruri

au rămas închise în ghiozdanul de imitație

pe dinafară e doar o fetiță speriată cu bomboane colorate în păr

omuleții sunt altceva decât ceea ce sunt

au venit în lume mirosind a lapte să fie supuși

omuleții fug la joacă eu fac pe mine călduț

în pantalonii bleumarin de supraelastic

sub bancă se adună o băltuță aburindă

Lia Faur

(Piele de împrumut, Brumar, 2018)