... și
de fiecare dată când se tânguia
încet
ca suflarea
unui vânt de vară
uneori
parcă
ar avea atâtea de mărturisit
altor
inimi
dimprejur
indiferent
cât de mult timp a trecut
de când
în
mijlocul iernii
mă
apăra
de acolo de unde e
n-aș
putea spune cât...
poate
atât cât trebuia
să trec
peste orele de insomnie
mai mult
sau mai puțin fatale
sau
mai știi...
peste
întunericul unui preludiu rămas
foarte
mult timp în urmă
Eli Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu