Postum

în viața mea de doliu

mama

e dimineață, amiază și seară,

nevăzută,

îmi spune

că în cer e bine și nu mai are nevoie

de lume,

nici măcar de brațele mele,

fără hrană solidă, picioare și vene,

privește printr-un înger

nesfârșitul.

Mihaela Maria Grecu