patriotică

ia priviți ce frumos cad frunzele toamna și ce frumos cresc mugurii primăvara
și ce frumos cresc copilașii prin leagăne și ce frumos se fac mari
și încep să știe și încep să creadă cam tot ce le spun ticăloșii și derbedeii
și cât de frumoși sunt ei așa rași în cap și amenințători ca o ceată de sălbatici
și
și mai ce și mai ce întreba el mirat
și nimic spusei văzându-i pe câțiva că se și îndreptau spre mine
cu priviri furioase și răngi în mâinile drepte
și nimic și nimic strigai dar în zadar ei m-au ajuns
și vai de capul lor a fost când ne-am ciocnit
că tot ce credeau ei s-a spulberat și s-a făcut pulberea în care ne vom întoarce
iar ei nu-și dădeau seama ce se întâmplă de ce nu are efect nici ranga nici pumnul
nici înjurătura neaoșă de mamă
(tații sunt cruțați de asta ar fi prea complicat prea complicat)
și astfel am mers noi mai departe pe drumuri care nu se mai întâlnesc niciodată
deși nu sunt tocmai paralele
ei tot mai cred
tot mai cred
tot mai cred ce li se spune în campaniile electorale
și tot se mai bat cu cei care nu cred pentru că sunt pățiți
și tot mai urmează calea cea rea
crezând că e cea bună
ia priviți ce frumos cad frunzele toamna și ce frumos cresc frunzele primăvara
și ce frumos cresc pruncușorii prin copăi acolo departe în maramureșul istoric
și ce frumos creeesc bisericile în patria noastră fără spitale și fără școli
și fără minte fără minte fără minte
dar cu oase de pupat și stat la coadă ca altădată la tacâmuri de pui

Nicolae Prelipceanu