Se-nzmeureaza iar de seară
Cad ochii frunzelor înspre pământ
E un sunt cum o cutie de vioară
Spartă de ploi și vânt
Speranțe și iubiri și câte alte
Au străluciri de umbre și topaze
Reverberând spre sferele înalte
Cum numai ochii știu să vadă
Chiar și prin sunet uneori
Ușor, că pe sub fulgii de zăpadă
Cântă în noi o mie de viori
Se aud tăcerile, se-aud
RăspundețiȘtergereUn aer rece poate crud
Când de la nord când de la sud
Se--aud tăcerile, se-aud
E sentimentul cel mai straniu
Ce bântuie străin prin craniu
Poate de-aceea îl aud
Se--aud tăcerile, se-aud
Aștept ceva necunoscut
Un înger încă nevăzut
Să-mi spună ce-i ce eu aud
Se--aud tăcerile, se-aud
Petre Manolache