We should visit living poets
especially if we happen to dwell in the same town
drop in on them from time to time
because as we spend our quiet lives
certain that they too are alive – though maybe forgotten –
we hear the sad news.
Good poets pass away one day
not because they die
of heart failure or cancer
but because on their eyelids sprout
horrendous flowers.
At first they delve in medical books
then they consult the optician
ask botanists and gardeners
science gives up
offers vague cautious words
passersby and neighbours cross themselves.
Thus the poets gradually withdraw
to the seclusion of their homes
listening to old records
writing little
less and less
mediocre stuff.
Meantime in this confinement
the horrendous flowers begin to wilt
and wither
and the poets no longer go out
not even to the nearby kiosk for cigarettes.
They sit shrunken by the fireplace
seeking answers from the fire
which eventually throws out a spark
first landing on the dry petals
then on the dry stems
all over the body
and the entire house
the surroundings
brighten for a single moment
and they are burnt to ashes.
Yannis Varveris
Să-i vizităm pe poeţi în viaţă
RăspundețiȘtergereSă-i vizităm pe poeţi în viaţă
când se întâmplă să stăm în acelaşi oraş
să-i vedem când şi când
deoarece cum trăim liniştiţi
convinşi că trăiesc şi ei-chiar uitaţi-
soseşte brusc vestea lor.
Poeţii buni ne pleacă-ntr-o zi
nu că mor
de infarct sau de cancer
că le-ncolţesc în colţul genelor
flori năpraznice.
Deschid scrisuri vechi la început
merg pe urmă la oculist
întreabă pe grădinari, pe botanişti
ştiinţa ridică mâinile sus
cuvinte speriate şi imprecise
trecători şi vecini îşi fac cruce.
Aşa încet se restrîng poeţii
se retrag în casa lor
ascultând discuri vechi
scriind puţin tot mai puţin
lucruri mici.
Între timp la strâmtoare
florile rele prind să se uşte
şi să cadă
şi poeţii nu mai ies
nici până la chişcul de alături pentru ţigări.
Se povârnesc numai lângă vatră
cerând răspuns de la foc
care întotdeauna aruncă la sfârşit o flacără
şi aceasta se încârligă
întâi pe frunzele uscate
apoi pe uscatele ramuri
în tot corpul
şi atunci casa străluceşte
luceşte locul
doar pentru o clipă
Şi incineraţi.
Yannis Varveris
Traducerea: Aurel Rău