iulie 06, 2022

We should visit living poets

We should visit living poets
especially if we happen to dwell in the same town
drop in on them from time to time
because as we spend our quiet lives
certain that they too are alive – though maybe forgotten –
we hear the sad news.

Good poets pass away one day
not because they die
of heart failure or cancer
but because on their eyelids sprout
horrendous flowers.

At first they delve in medical books
then they consult the optician
ask botanists and gardeners
science gives up
offers vague cautious words
passersby and neighbours cross themselves.

Thus the poets gradually withdraw
to the seclusion of their homes
listening to old records
writing little
less and less
mediocre stuff.
Meantime in this confinement
the horrendous flowers begin to wilt
and wither
and the poets no longer go out
not even to the nearby kiosk for cigarettes.
They sit shrunken by the fireplace
seeking answers from the fire
which eventually throws out a spark
first landing on the dry petals
then on the dry stems
all over the body
and the entire house
the surroundings
brighten for a single moment

and they are burnt to ashes.

Yannis Varveris 

Un comentariu:

  1. Să-i vizităm pe poeţi în viaţă

    Să-i vizităm pe poeţi în viaţă
    când se întâmplă să stăm în acelaşi oraş
    să-i vedem când şi când
    deoarece cum trăim liniştiţi
    convinşi că trăiesc şi ei-chiar uitaţi-
    soseşte brusc vestea lor.
    Poeţii buni ne pleacă-ntr-o zi
    nu că mor
    de infarct sau de cancer
    că le-ncolţesc în colţul genelor
    flori năpraznice.
    Deschid scrisuri vechi la început
    merg pe urmă la oculist
    întreabă pe grădinari, pe botanişti
    ştiinţa ridică mâinile sus
    cuvinte speriate şi imprecise
    trecători şi vecini îşi fac cruce.
    Aşa încet se restrîng poeţii
    se retrag în casa lor
    ascultând discuri vechi
    scriind puţin tot mai puţin
    lucruri mici.
    Între timp la strâmtoare
    florile rele prind să se uşte
    şi să cadă
    şi poeţii nu mai ies
    nici până la chişcul de alături pentru ţigări.
    Se povârnesc numai lângă vatră
    cerând răspuns de la foc
    care întotdeauna aruncă la sfârşit o flacără
    şi aceasta se încârligă
    întâi pe frunzele uscate
    apoi pe uscatele ramuri
    în tot corpul
    şi atunci casa străluceşte
    luceşte locul
    doar pentru o clipă
    Şi incineraţi.

    Yannis Varveris

    Traducerea: Aurel Rău

    RăspundețiȘtergere