Încetul cu încetul

Încetul cu încetul lucrurile încep să dispară

e ca și cum te-ai plimba în jurul casei

și gâzele municipalității ar improviza un dans nupțial

când tocmai te pregăteai să repeți tabla înmulțirii

în fața unor femei frumoase care nu mai așteaptă niciun răspuns

frumusețea lor e unicul delict al acestei zile buimace

în care stăm cu toții proptiți de pereții unei camere goale

și privim obiectele care se cheamă unele pe altele

cu voci de copii ce adună secundele-n pumni

și le dau apoi drumul pe un tobogan nevăzut

încetul cu încetul lucrurile încep să dispară

e o simplitate în toate ca un carusel care nu ascultă de nimeni

nici de femeile frumoase ale acestor jocuri ciudate

nici de copiii ca niște brize nestatornice

ale unui anotimp care încă-și revendică măștile

Geo Galetaru

(Din volumul LUMEA ABIA MĂRTURISITĂ, Editura Eurostampa, Timișoara, 2016)