M-am cufundat în mine la mare
adâncime...
Afară doar un murmur filtrându-se se ţese.
Filtrat prin straturile dese.
Afară doar un murmur înăbuşit se ţese,
Însă aici răsună întreaga-mprejurime,
Mi-i ameţit auzul de-a vorbelor mulţime;
Şi-afară doar un murmur, ritmându-se, se ţese
Filtrat prin straturile dese.
Afară doar un murmur filtrându-se se ţese.
Filtrat prin straturile dese.
Afară doar un murmur înăbuşit se ţese,
Însă aici răsună întreaga-mprejurime,
Mi-i ameţit auzul de-a vorbelor mulţime;
Şi-afară doar un murmur, ritmându-se, se ţese
Filtrat prin straturile dese.
Şedeţi în ascultare, prieteni
preagrăbiţi.
Când ostenit şi palid mă voi ivi afară
În lumea cunoscută şi-n raza cea solară,
Voi fi uitat acestea pe care le-auziţi...
Şedeţi în ascultare, prieteni preagrăbiţi –
Când ostenit şi palid mă voi ivi afară
Vă voi ruga să îmi reamintiţi.
Când ostenit şi palid mă voi ivi afară
În lumea cunoscută şi-n raza cea solară,
Voi fi uitat acestea pe care le-auziţi...
Şedeţi în ascultare, prieteni preagrăbiţi –
Când ostenit şi palid mă voi ivi afară
Vă voi ruga să îmi reamintiţi.
Intimele-mi spirale trudindu-mă le sui,
Cu oarbă lăcomie mă cercetez pe mine,
Şi vă aud şi vouă tot sufletu-mi descui
Şi sunt aici ca să vă ştiu mai bine.
Dar un popor de umbre se zbuciumă în pripă
Neliniştit aleargă în clocotire grea.
Încerc din răsputere să le opresc o clipă
Şi pace să aşez în lumea mea.
Cu oarbă lăcomie mă cercetez pe mine,
Şi vă aud şi vouă tot sufletu-mi descui
Şi sunt aici ca să vă ştiu mai bine.
Dar un popor de umbre se zbuciumă în pripă
Neliniştit aleargă în clocotire grea.
Încerc din răsputere să le opresc o clipă
Şi pace să aşez în lumea mea.
Nicolae LABIȘ
Mama
RăspundețiȘtergereN-am mai trecut de mult prin sat și-mi spune
Un om ce de pe-acasă a venit
Cum c-a-nflorit la noi mălinul
Și c-ai albit, mămucă, ai albit.
Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnavă.
Eu nu știu cum să cred atâtea vești,
Când din scrisori eu văd precum matale
Din zi în zi mereu întinerești.
Nicolae Labiș