Sonetul LXX

William Shakespeare: Sonetul LXX 

That thou art blamed shall not be thy defect,

Nu-i vina ta că ai să fii blamat,

Tot ce-i splendid de bârfă e atins;

Al frumuseții dar e  suspectat,

Precum un corb zburând prin paradis.

Fii bun, căci calomnia consfințește

Valoarea, tu de timp fiind curtat;

Viermele numai muguri dulci țintește,

Iar tu ești tânăr, pur și nepătat.

Ai depășit ispitele cu bine,

Fie neasaltat, fie-nvingând;

Dar lauda la nesfârșit nu ține

Cât să oprească-al pizmei val crescând.

Dacă n-ai fi de rele suspectat,

Peste iubiri ai fi doar tu-mpărat.

În românește de Adrian Vasiliu

Publicat în Fără categorie | Comentarii închise

Populus tremula

opriți-vă o clipă din murit, dați un răgaz, dragii mei,

rude și prieteni, oameni pe care i-am iubit –

sînteți coloane care lunecă pe rîul  acela blestemat

luați o pauză, fiți milostivi, poate și moartea

are nevoie de odihnă, sînt deja secat de lacrimi

și locul rămas gol nu poate adăposti toată durerea

am ajuns măreț ca zidul plîngerii și nu mă mai visez

trestie gînditoare, gîndurile sînt de antracit,

ci doar un singuratic plop tremurător…

Liviu Antonesei

3 – 4 Noiembrie 2023, în Iași

Noi teritorii pentru poezie

Ion Zubașcu: Poeme din „Moarte de om. O poveste de viață” 

de-acum trupul meu nu mai este al meu
ci doar al acestor femei străine care sporovăiesc într-una
într-o lume îndepărtată paralelă cu universul organelor mele
și al paletei de cobalt din capul straniu al cobaltronului
pe harta acestor teritorii încă necunoscute poeziei române
scria Hic sunt leones dar eu am fost pe aici înaintea voastră
ca exploratorul din junglă între triburi stranii de canibali
se poate trăi și dincolo de aceste granițe nu vă fie frică
se poate trăi

(Editura Limes, 2010)

Lumina mea

C. P. A. – Sandu Frunză: Poeme din „Iubirea ca un vis infinit dăruit unei clipe” 

Ca o lumină

venind să cuprindă tot întunericul din mine

te-ai ivit

cu îmbrățișarea ta în luminișul învecinat

cu oglinda lacului

fără trup

fără gând

fără păcat

doar cu iubirea mea m-am trezit

dorindu-te

ca un adolescent sedus de propria-i candoare

ca un cerșetor îndrăgostit de darul cu deasupra de măsură

aruncat de un trecător invizibil

calvarul realității este mai puternic decât noi

Sandu Frunză

Scara

Atunci se va vedea şi nici atunci.
La capete, măsurii repetate
i s-au pierdut şi ros atâtea dungi –
ori spaţiul a-nceput să se dilate?

Se-amână moartea, loc necucerit.
Cu pas mai scurt împarţi un drum de seară.
Din ce s-a luat, un rest descoperit
se-adaugă la număr, din afară.

Atunci şi nici atunci! Căci vin porunci
de secetă, şi umbra care-nşeală
e-a scărilor cu oasele mai lungi
şi-a lucrurilor puse la-ndoială.

Mircea Ciobanu 

(n. Mircea Sandu, 13 mai 1940, București - d. 22 aprilie 1996,București)

Octombrie

Deși le-a rămas 

multă hoinăreală în oase 

nici un cocor nu mai străbate 

amurgul măcinat de eoliene. 

tot mai des 

vântul pune la încercare 

suplețea arnică 

a mestecenilor. 

tot mai greu 

cânt din inimă.

Eugen Suciu

Karaoke

 Avem deja pe crengi 

o populație îmbătrânită. 

Dar ce vom face la toamnă, 

când se va înregistra 

o mortalitate scăzută 

în rândul frunzelor? 

Vor fi mai mulți brazi 

ca azi, 

mâine, 

Ștefan.

Adrian Bodnaru