Visul unei nopţi de vară

William Shakespeare

Suntem umbre călătoare,
De-am adus vreo supărare
Să găndiţi că aţi visat
Tot ce vi s-a-nfăţişat,
Iară searbăda poveste
Ce în visurile-acestea
Am istorisit aici,
A fost vis, veţi spune.
Oameni buni,
Nu ne-osândiţi,
Îngăduitori să fiţi,
Că vom drege altădată
Tot ce-acuma am stricat,
Iar eu, Puck, cinstit vă spun:
Dacă am scăpat acum
De sudălmi, fluierături
Voi aduce, uite, jur,
Altceva, mult mai frumos
Şi Puck nu e mincinos.
Tuturora, noapte bună,
Daţi-mi toţi câte o mână
Şi prieteni buni vom fi.
Într-o altă bună zi
Vom plăti cum se cuvine
Gândul voitor de bine.

Traducere: Dan Grigorescu și Ion Frunzetti

Sonetul LXX

William Shakespeare: Sonetul LXX 

That thou art blamed shall not be thy defect,

Nu-i vina ta că ai să fii blamat,

Tot ce-i splendid de bârfă e atins;

Al frumuseții dar e  suspectat,

Precum un corb zburând prin paradis.

Fii bun, căci calomnia consfințește

Valoarea, tu de timp fiind curtat;

Viermele numai muguri dulci țintește,

Iar tu ești tânăr, pur și nepătat.

Ai depășit ispitele cu bine,

Fie neasaltat, fie-nvingând;

Dar lauda la nesfârșit nu ține

Cât să oprească-al pizmei val crescând.

Dacă n-ai fi de rele suspectat,

Peste iubiri ai fi doar tu-mpărat.

În românește de Adrian Vasiliu

Publicat în Fără categorie | Comentarii închise

Sonet XXIX

Darul de Crăciun al lui William Shakespeare 

When in disgrace with fortune and men’s eyes

Când de noroc respins, disprețuit,

Pe plâns, de unul singur, mă aștern,

Și strig la cer, de nimeni auzit,

Și mă privesc, și soarta mi-o blestem,

Voind să fiu ca altul, optimist,

Frumos ca el, cu prieteni dăruit,

Dorind să am un scop, să fiu artist,

De ceea ce posed nu-s mulțumit;

Disprețuind aceste gânduri, iată

Că mă trezesc din nou cu tine-n gând,

Și-s ca o ciocârlie, ce se-nalță

La cer, la poarta raiului cântând.

Iubirea ta mi-aduce bogăție

N-aș da-o pentru nicio-mpărăție.

Traducerea: Adrian Vasiliu

Sonetul LXVI

Lehămetit de tot, aş vrea să mor:
Să nu mai văd netrebnici îmbuibaţi,
Pe cei cinstiţi, în cerşetori schimbaţi,
Credinţa, marfă ieftină-n obor,

Fecioara pură – scoasă la mezat,
Onoarea – aur fals, înşelător,
Cel drept, de forţa strîmbă-nfrînt uşor
Desăvîrşirea luată drept păcat,

Frumosul – zugrumat de-un zbir mîrşav,
Cuminţii – bănuiţi de nebunie,
Curatul adevăr – numit prostie,
Şi Binele – dat Răului ca sclav…

De toate scap, de fac ultimul pas,
Dar, dacă mor – iubirea-mi cui o las?

William Shakespeare            
Traducere de George Pruteanu