Darul de Crăciun al lui William Shakespeare
When in disgrace with fortune and men’s eyes
Când de noroc respins, disprețuit,
Pe plâns, de unul singur, mă aștern,
Și strig la cer, de nimeni auzit,
Și mă privesc, și soarta mi-o blestem,
Voind să fiu ca altul, optimist,
Frumos ca el, cu prieteni dăruit,
Dorind să am un scop, să fiu artist,
De ceea ce posed nu-s mulțumit;
Disprețuind aceste gânduri, iată
Că mă trezesc din nou cu tine-n gând,
Și-s ca o ciocârlie, ce se-nalță
La cer, la poarta raiului cântând.
Iubirea ta mi-aduce bogăție
N-aș da-o pentru nicio-mpărăție.
Traducerea: Adrian Vasiliu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu