în noaptea de Sfântul Andrei visam
că ninge pe lună
marea se înălțase
(dincolo de frunțile noastre doar norii şi ea
mai treceau)
curând însă apele s-au liniştit după care
au înghețat de-a binelea
căci doar sfârşitul n-are sfârşit
(după ce m-am lăsat de băut
mi-am mutat locuința-ntr-un bar
şi mă gândesc că am de citit atâtea cărți
dar niciodată destui bani
pentru cel mai rahitic dintre visele de lux
aşa voi scrie în viitorul meu tratat
de falsă memorie: alergam după un nor fără culoare)
tu vezi toate astea dar nu mergi niciodată
mai departe de primele semne
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu