Pădurile s-au micșorat
Și frica s-a extins,
Pădurea s-a micșorat,
sunt mai puține animale acum,
[mai puțin curaj și mai puține fulgere,
[mai puțină frumusețe
[și luna rămâne goală,
[deflorată de forță și
[apoi abandonată.
Pădurile s-au micșorat,
Poezia, suspinele s-au diminuat,
Există mai puține cuvinte pentru frunze
[și mai multe zvonuri.
Pădurile s-au micșorat,
râurile și-au pierdut magia,
râurile sunt nedumerite,
[Ne observă ca zebrele într-o grădină zoologică.
Pădurile s-au micșorat,
Și rușinea s-a micșorat,
Cât de puțină rușine avem acum,
Nu regretăm nimic,
Nu avem puțin timp să regretăm.
Drumurile au crescut,
[la fel și panourile și dilemele,
[depozitele, cinematografele și laudele.
Orașele au crescut,
iar rușinea s-a extins
[Toată rușinea pe care ziarele nu o pot conține,
[care va fi continuată în numărul următor
[și în abonamentul de nebunie de anul viitor.
Pădurile s-au micșorat
[și unitățile de protecție a pădurilor au crescut.
Dragostea s-a retras
[și păsările au mai puțin loc
[pentru a face dragoste,
căci nu pot face dragoste în clădirile de birouri.
Fețele s-au retras.
Un băiețel desenează copaci pe pereți,
îmi desenează copaci în ochi,
Tatuează un copac
[pe brațul său subțire,
[ca la sfârșitul secolului al XX-lea,
Pătrunzând-o atât de des cu aceste ace arzătoare, adip cu cerneală
[încât pădurea este într-o frenezie de sânge,
[durerea dureroasă a suferinței.
Visar
Zhiti
Tradus din albaneză de Robert
Elsie
(din Kujtesa e ajrit , 1993)
