Manifest

Cântecul, florile-și au partea lor de viață,
Totul ni-i drag și alegem din toate ceva;
Știam că prin vreme se-apropie ziua măreață
A marii victorii și-acum ne trudim pentru ea.

Nicolae Labiș

Manifest pentru numărul 79 care-mi țiuie-n urechi

Între avioane și trenuri 

Văd întrariparea voastră.

Tocmai acum vă gândiți 

La castitate, aripi și seri cu iasomie.

Vă aud pașii pe covorul persan din țară

Și numărul 79 îmi țiuie-n urechi.

Acum și aici, la orele 17,

Când buletinul de știri scrie începutul serii 

Chiar cu numărul 79, platformele electronice 

Înghit cuvintele scrise cu mâna. Căci mii de suflete 

Au intrat în pântecul pământului.

În piețe, pe loggii, neliniștea nu mai are nectar.

Crinii, păunii, luncile, gloria,

Toate își închid granița. Bunăvoința 

Se numește frontieră. Și prundul adoarme

Necălcat de nicio pasăre. Pentru voi și noi,

Petru și Pavel împing Biblia să nu se scufunde 

Pe câteva mile. Busuiocul și floarea de mirth,

Culorile roșu, galben și albastru limpezesc ceața. 

Ana Pop Sîrbu