Ca niște prizonieri

Daniel Vorona este cu Ana Mirela Iacob 

o pată de sânge sculptată într-un zid fals o umbră fără umbră șapte vaci grase și nouă

pasări trase la față — uite ultima mireasă nu are nici o salbă la gât — intră în Biserică

ps

sunt un copil rău am trăit la mijloc umblam în pielea goală

culegeam strugurii când ne-am cunoscut celelalte numere

erau vii și s-au decomprimat am protestat în

în numele generațiilor

care vor veni | mai ții

minte ziua de astăzi? | am refuzat să semnăm

pactul anti | pro? | ca niște prizonieri am locuit împreună cu

milioane și milioane de arătări noapte după noapte sub apă

pps

după deschiderea Bibliei însetat sunt | mă retrag în Tine | și Tu te bucuri și mă îndemni

să beau |viața întreagă? moartea întreagă?| din făptura Ta acest munte de împărtăşanie

Manifest pentru numărul 79 care-mi țiuie-n urechi

Între avioane și trenuri 

Văd întrariparea voastră.

Tocmai acum vă gândiți 

La castitate, aripi și seri cu iasomie.

Vă aud pașii pe covorul persan din țară

Și numărul 79 îmi țiuie-n urechi.

Acum și aici, la orele 17,

Când buletinul de știri scrie începutul serii 

Chiar cu numărul 79, platformele electronice 

Înghit cuvintele scrise cu mâna. Căci mii de suflete 

Au intrat în pântecul pământului.

În piețe, pe loggii, neliniștea nu mai are nectar.

Crinii, păunii, luncile, gloria,

Toate își închid granița. Bunăvoința 

Se numește frontieră. Și prundul adoarme

Necălcat de nicio pasăre. Pentru voi și noi,

Petru și Pavel împing Biblia să nu se scufunde 

Pe câteva mile. Busuiocul și floarea de mirth,

Culorile roșu, galben și albastru limpezesc ceața. 

Ana Pop Sîrbu