Cât de departe este noaptea mea
[de noaptea ta!
Alte nopți se ridică între ele ca niște
munți de netrecut.
Am trimis drumul spre tine. Dar nu ai putut fi găsit.
S-a obosit și s-a întors la mine.
Am trimis caprișul melodiei mele. Dar
foamea l-a împușcat și, rănit,
[mi-a revenit.
Nu știu ce direcție a luat vântul. M-am pierdut
în pădure și în cavernele durerii și m-am întors la mine,
[orb.
Ploaia cade, jefuită de speranță.
Mâine în zori, voi trimite un curcubeu
să te caut? Dar, la fel de naiv ca bucuria însăși, nu
poate traversa decât un singur munte.
Voi pleca eu însumi noaptea.
Voi căuta, voi căuta, voi căuta
Ca o mână care bâjbâie în întunericul unei camere,
[pentru a găsi o lumânare stinsă.
#Visar Zhiti
(Lagărul de prizonieri Qafë-Bari, 1983)
Tradus din albaneză de Robert
Elsie
(din K ujtesa e ajrit, 1993)
