Trei zile i-au trebuit muzelor să aducă acest scurt poem
și
nici măcar nu este sigur că titlul e cel mai potrivit...
Pe scurt, este
chiar despre virtute și vârtute.
Sau cum să rămâi același om o viață.
Asta necesită
o disciplină pe care mulți nu o au.
Odinioară, acum, niciodată
niciodată n-am spus asta niciodată nu voi spune
sînt un alt om sînt cu totul un alt om oricîte surprize
am oferit lumii din jur în această viață și oricîte mi-am
oferit mie odată cu trecerea anilor în tumultul șoptit
nu nu am rostit asta și nu o voi pronunța niciodată
în mod esențial am rămas același de bună seamă
nu de la nașterea în trup de la nașterea în minte
nașterea adevărată fără să fi fost atins de micile
și de marile schimbări am păstrat chipul eului
primordial pe care nu l-a atins nu-l va putea atinge
nici o întîmplare nici un accident restul nu e tăcere
restul este cea mai adîncă muțenie… Amin!
Liviu Antonesei
19 – 21 Iunie 2026, în Iași
sînt un alt om sînt cu totul un alt om oricîte surprize
am oferit lumii din jur în această viață și oricîte mi-am
oferit mie odată cu trecerea anilor în tumultul șoptit
nu nu am rostit asta și nu o voi pronunța niciodată
în mod esențial am rămas același de bună seamă
nu de la nașterea în trup de la nașterea în minte
nașterea adevărată fără să fi fost atins de micile
și de marile schimbări am păstrat chipul eului
primordial pe care nu l-a atins nu-l va putea atinge
nici o întîmplare nici un accident restul nu e tăcere
restul este cea mai adîncă muțenie… Amin!
19 – 21 Iunie 2026, în Iași
Finalul este remarcabil. Dacă ne gândim la celebrul vers din „Hamlet” („the rest is silence”) poetul îl reformulează radical:
RăspundețiȘtergere„restul nu e tăcere
restul este cea mai adîncă muțenie…”
Mi se pare că există o frumusețe aparte în acest poem fără strigăt. O frumusețe rară, mai ales într-o lume care vorbește atât de tare. Aceasta este adevărata vârtute: să fii mereu același, fără strigăt.
RăspundețiȘtergereCitindu-l, mi-am amintit de un gând simplu: omul se schimbă necontenit, dar ceea ce este esențial în el rămâne. Poate că tocmai acest „ceva” încearcă poemul să numească.
RăspundețiȘtergereMulțumesc autorului că l-a împărtășit. Mă bucur că l-am citit.