decembrie 27, 2025

Colindul renașterii

Există o legătură între aceste 3 poeme, 3 autori împreună, în C.P.A („a dat Crăciunul în poeți ceva de speriat!” – scria Liviu Antonesei în prezentare).
Ne oferă povestea de Crăciun, tradiția, bucuria unei îmbrățișări, a unui dar --
Da, Crăciunul cel mai frumos, dimineața de zăpadă, aureola...
 
1.Teoria Big Bang
Fuioare de lumină
din depărtare păreți o stea
prin ceață mucuri de țigară
în Ajun
Puneți pe rana noastră
scrumul
puneți-o pe Penny să o bandajeze
să o sărute
după ce a urcat trei etaje
Făceți-l pe Sheldon sentimental
și pe mine om
pe Amy mai cinică
Doamne, câți prieteni ne fac oameni
Teorie a haosului
frumoasă ești
 
2.Crăciunul este cel mai frumos
Nu poate fi altfel
decât cel mai frumos.
Dar chiar
cel mai frumos
Crăciun
a fost atunci
când eram în clasa I-a
și am primit
o bicicletă Pegas
care se putea plia.
(Greu trebuie să fi fost
pentru părinții mei
să țină ascuns cadoul!)
Era verde,
bicicleta
și mă aștepta sprijinită
de fotoliul din
sufragerie,
lângă brad.
Lustra era stinsă,
luminau doar micile
lămpașe electrice
împrăștiate printre
crengile bradului,
la pickup
Karel Gott cânta
Tichá noc”,
adică „Stille Nacht”,
iar clopoțelul de bronz
care anunța Crăciunul
tocmai terminase de
sunat.
Cele mai frumoase
Crăciunuri
sunt cele din copilărie.
Cum altfel?
 
3.Moş Crăciun
frumuseţea este timp nesaturat
foşnind uşor
un pui pe marginea cuibului
cu aripi neînvâţate să zboare
guşti din ea
şi te laşi în voia unei bazaconii
prin ferestre
nestingherite cioburi din ceaşca universului
culori
ameţesc ţurţuri de aur
urme de sanie
de paşi
coji de portocale în jurul omului
dimineaţa de zăpadă
ce credeai? bătrâneţea are sub şubă
toate zvonurile copilăriei
fiecare aduce din cămară
ziua aprinsă în aşteptărI
proaspăta emoţie nedespachetată
face o gălăgie infernală
halou
 
Silviu Gongonea (1), Radu Mârza (2), Camelia Iuliana Radu (3)

Un comentariu:

  1. Aceeași poveste, dar pe trei registre ale vieții: când devii om, când îți amintești că ai fost copil, Când bătrânețea recuperează copilăria. Nu e Nașterea, ci renașterea.
    Niciunul dintre texte nu e „religios” în sens convențional.
    Și totuși, toate sunt profund spirituale.
    Crăciunul apare ca: moment în care devii om (1),
    moment în care îți amintești că ai fost copil (poemul 2),
    moment în care bătrânețea recuperează copilăria (poemul 3).
    Nu e Nașterea, ci renașterea.

    RăspundețiȘtergere