Înstrăinare

Toți vechii prieteni s-au mutat în vile,

Doar mama stă în micul cartier

În casa ei cu amintiri umile

Având în loc de-acoperiș un cer.

Ea doarme într-un pat proptit pe stele

Și stelele-s picioarele de pat.

Trece stafia tinereții mele

Peste acoperișu-i înstelat.

Zice: Cum stai tu, iedule, departe?

Și nu-i mai vine somnul și-i târziu

În camera îngustă cît o carte

Scrisă de un poet, odată, viu.

Mai dorm acasă uneori când ninge

Răpus și ostenit ca un soldat

Dar vișinul din curte mă respinge

Și stelele sar toate de sub pat...

Mircea Micu