Lumina nu mai există pentru mine,
Ochii mei s-au stins. Doar lacrimi, doar
lacrimi;
În noapte voi locui pentru totdeauna
Şi Fiara Nordului îmi va fi singurul
prieten
În acest iglu al singurătăţii.
Doamne, de ce m-ai părăsit, de ce ţi-ai
întors faţa de la mine?
Eram un om obişnuit; în fiecare seară
îngenuncheam
Şi îmi spuneam ruga către tine
Pierdut în înserarea marelui oraş
Ca în burta jilavă a balenei Eram fericit
și femeia cu păr auriu
Venea câteodată la mine.
Îmi aducea daruri. Mirosea atât de
îmbătător
Că strălucea carnea pe mine.
Unde ai ascuns-o? te întreb,
Atotputertnicule,
De ce m-ai pedepsit? Lumina nu mai există
pentru mine,
Ochii mei s-au stins
Şi Fiara Nordului îmi va fi singurul
prieten.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu